Mi-a trecut prin minte juramantul de credinta... pana cand moartea ne va desparti... Ce se-ntampla cand dispare scanteia si dorinta de-a fi impreuna cu cel  caruia i-ai jurat credinta, ba chiar vrei sa te-ndepartezi de el? Juramantul trebuia sa fie mai tolerant, adica ceva de genul: atat cat ne vom iubi si vom dori sa mergem pe acelasi drum... Daca nu-l mai iubesti si vrei sa te desparti de el, sub juramantul depus,  nu e ca si cand i-ai dori moartea? Doamne iarta-mi gandurile nesocotite si limpezeste-mi mintea... Si la bine si la rau... rau se cheama si ca nu-l mai iubesti... Esti nevrednica daca nu-l mai iubesti, nu-i meriti iubirea si nici pe a altcuiva de altfel, i s-ar putea intampla acelasi lucru...

   Dar, daca s-a-ntamplat sa nu-l mai iubesti, nu te poti gandi la fericirea ta, zdruncinand linistea lui si a celorlalti care te iubesc... Trebuie sa spui: asta e!?

   Si cand te gandesti ca mi-am dorit sa fiu iubita mai mult decat voi iubi! Mi se potriveste zicerea, ai grija ce-ti doresti... Daca s-a intamplat o data, se poate si a doua oara? Imi doresc iar...

    Nu gandesc rau nimanui, invarteam cuvintele, sunt nelinistita si ceva arde-n mine...

    Vreau....